sâmbătă, 14 martie 2015

Osteoporoza-Biologie

Osteoporoza este o boala in care oasele devin fragile, slabe si se rup usor. Densitatea minerala osoasa este scazuta si mineralele cum ar fi calciul nu mai sunt asimilate de os. Osteoporoza este frecvent nedureroasa pana apare o fractura osoasa. De fapt, fracturile pot fi primul semn al osteoporozei. Aceasta maladie este cel mai frecvent intalnita la pacientii varstnici, dar se poate intalni si la cei tineri.

Orice os poate fi osteoporotic, dar oasele coloanei (vertebrele) sunt afectate de osteoporoza mult mai grav. Fracturile vertebrale produc dureri severe de spate si duc la pierderea inaltimii corpului vertebral si la deformarea coloanei vertebrale. Osteoporoza poate duce si la alte tipuri de fracturi, mai ales la fractura de col femural, care este o fractura grava care poate duce la pierderea mobilitatii soldului si imposibilitatea reluarii mersului.

Osteopenia reprezinta pierderea moderata a densitatii minerale osoase. Osteopenia este frecvent precursoarea osteoporozei.

Osteoporoza afecteaza frecvent femeile, in special dupa menopauza. Astfel aproxomativ 30-40% dintre femeile aflate in perioada postmenopauza au osteoporoza. Este vorba despre una dintre cele mai frecvente maladii cronice.

Frecventa bolii creste cu varsta astfel:
10% dn femeile de 60 de ani au osteoporoza
20% din femeile de 65 de ani au osteoporoza
40% din femeile de 75 de ani au osteoporoza
In plus, osteoporoza nu afecteaza doar persoanele varstnice, iar fractura de epifiza distala de radius este frecventa la persoanele de 50 de ani!

Osteoporoza afecteaza si populatia masculina cu o frecventa mare. Astfel o treime din fracturile pe os osteoporotic survin la pacientii de sex masculin, cu consecinte dramatice: mortalitatea la 12 luni dupa o fractura de col femural este de doua ori mai mare decat la pacientele de sex feminin!

In 40% din cazuri osteoporoza este datorata imbatranirii. In 60% din cazuri osteoporoza masculina este “secundara”, adica rezultatul unor altor boli preexistente cum ar fi bolile hepatodigestive sau alcoolismul, sau rezultatul unor tratamente pentru anumite boli: tratament prelungit cu corticosteroizi, tratament hormonal al cancerului de prostata, etc.


Exista doua mari tipuri de tesut osos: compact si trabecular. Osul cortical reprezinta portiunea externa dura, compacta a osului. Tesutul trabecular are forma de burete sau “fagure de miere”  si acest tip de os se gaseste in interiorul vertebrelor. Osul trabecular este mai activ, se fractureaza mai usor dar se si reface mai usor decat osul cortical.

Din cauza ca vertebrele sunt alcatuite in cea mai mare parte din os trabecular, acestea sunt mai expuse la riscul de fractura datorita osteoporozei.  Pozitia verticala a unui individ solicita mecanic semnificativ vertebrele, exercitand presiune importanta asupra lor, ceea ce inseamna ca vertebrele mai porotice vor ceda si se vor comprima prin fractura. Daca o vertebra este fracturata, aceasta solicita mai mult celelalte vertebre, care sunt si ele prin urmare supuse riscului fracturii. Aceste fracturi prin compresie pot fi cauza durerilor cronice de spate si a scaderii inaltimii pacientului.

Cu cat se fractureaza mai multe vertebre osteoporotice, cu atat coloana se inclina spre inainte determinand o scadere a inaltimii si o deformare a spatelui in cifoza. In cazurile severe de osteoporoza sistemul nervos este afectat si pacientul poate prezenta simptome ca scaderea fortei musculare, senzatii de amorteala, furnicaturi, etc.
Osul nu este un tesut inert! Osul este un tesut viu care prezinta in fiecare zi microfracturi ce se repara in timpul noptii, chiar si la adulti. Acest ciclu de degradare si formare osoasa mentine osul rezistent mecanic. Insa in osteoporoza balanta pierderii si a asimilarii de saruri minerale osoase este patologica. Metabolismul face ca pierderile sarurilor sa fie mai mari decat asimilarea lor.

Dupa varsta de 40 de ani degradarea osoasa se accelereaza progresiv pentru a a atinge pragul osteoporozei dupa menopauza (fenomen bilogic legat de disparitia estrogenilor).

Principalele cauze de osteoporoza sunt:

  • Ereditatea (un factor de osteoporoza la mama pacientei)
  • Anumite tratamente (in special corticoizii)
  • Alimentatie saraca in calciu
  • Activitate fizica insuficienta
  • Consumul excesiv de tabac si alcool
  • Menopauza precoce (inainte de varsta de 40 de ani)
  • Greutate insuficienta (constitutie osoasa fragila)

  • Daca fracturile vertebrale sunt cele mai cunoscute, fracturile periferice, sau fracturile “nonvertebrale” sunt totusi cele mai frecvente, mai grave si necesita costul cel mai mare al tratamentului, caci sunt responsabile de cea mai mare parte a mortalitatii si a morbiditatii, de un mare numar de invaliditati si de costuri mari legate de tratamentul osteoporozei.

    Unul din rezultatele frecvente ale fragilizarii osoase sunt fracturile vertebrale prin compresie. Aceste fracturi pot fi si rezultaul tumorilor sau a traumatismelor, iar cea mai frecventa cauza este osteoporoza. La persoanele cu osteoporoza, aceste fracturi se pot produce la efectuarea unui efort minim, cum ar fi ridicatul unei greutati moderate (cateva kilograme), sau un traumatism de joasa energie.

    Fracturile prin compresie survin odata cu colapsul corpului vertebral, ceea ce scade spatiul dintre vertebre cu cel putin 15-20%. Fracturile prin compresie pot determina durere cronica, scaderea inaltimii, deformarea spatelui (cifoza, spatele “rotund”, sau “cocoasa), si in cazurile severe, simptome neurologice cum ar fi amorteli, sau scaderea fortei musculare. Daca exista mai multe fracturi vertebrale concomitente (ceea ce este destul de frecvent), mersul devine dificil, cu pierderea echilibrului si scaderea capacitatii respiratorii (datorita deformarii toracelui), ceea ce creste riscul de infectii pulmonare repetate. Datorita tulburarilor mersului, acesti pacienti sunt mai expusi la caderi si deci la alte fracturi (fractura de col femural, fractura de epifiza distala de radius). 
Prea putine femei stiu ca daca spatele lor devine mai curb (cifoza), aceasta nu este doar rezultatul imbatranirii, ci si consecinta unei veritabile boli: osteoporoza.

Aceasta maladie evolueaza silentios pana la prima fractura. Partile scheletului care sunt cele mai frecvent la risc de a se fractura sunt pumnul (la varsta medie de 55 de ani), vertebrele (varsta medie de 65 de ani), colul femural (spre 70 de ani).

O maladie invalidanta
De-a lungul anilor, daca nu este tratata, osteoporoza se agraveaza!  Scaderea in inaltime (superioara a 3 cm), este un semn sensibil, (dar nespecific) al patologiei vertebrale. Pot surveni si dureri acute la nivelul coloanei toracice, care survin in timpul efectuarii unor activitati cotidiene.
Aceste dureri scad considerabil calitatea vietii femeilor osteoporotice netratate.
In absenta tratamentului, o fractura poate surveni in orice moment! Acesta este motivul pentru care o pacienta cu osteoporoza trebuie sa inceapa tratamentul imediat, pentru a evita survenirea unei fracturi!


Osteodensitometria este examenul diagnostic de referinta in osteoporoza. Este fiabil, precis si reproductibil.

Osteodensitometria emite un fascicul de raze X. Diferenta obtinuta intre emisia de raze X si receptionarea razelor de catre aparat permite masurarea cantitatii absorbite de os si deci evaluarea densitatii osoase, adica a continutului in minerale.

Examenul se desfasoare simplu si nu doare. Nu necesita nici o injectie si nici o recoltare. Masurarea se face in general la nivelul coloanei vertebrale si la nivelul colului femural. Chiar daca utilizeaza raze X, iradierea este nesemnificativa si fara efecte nocive, reprezentand 1/10 din cantitatea de raze emise de o radiografie de torace standard.

Intelegerea indicatorilor masurati prin osteodensitometrie
Masurarea DMO (densitatii minerale osoase) permite evaluarea fragilitatii osoase.O DMO scazuta asociata altor factori de risc necesita efectuarea unui tratament al carui obiectiv este scaderea riscului de fractura.
Scorul T reprezinta distanta dintre densitatea minerala osoasa masurata si densitatea osoasa a adultului tanar de acelasi sex, la acelas situs osos. 


Osteoporoza nu mai este o fatalitate-exista tratamente eficiente care inceteaza evolutia osteoporozei!

Cand un medic prescrie un tratament impotriva osteoporozei, el tine cont de varta pacientei, de antecedentele personale ale fracturii, si de rezultatul osteodensitometriei. De fapt, aceste elemente determina riscul de fractura in urmatorii 5-10 ani. Un medic nu poate deci niciodata prescrie un tratament impotriva osteoporozei fara a avea rezultetele osteodensitometriei.
Un tratament al osteoporozei post menopauza nu poate fi prescris decat dupa corectarea unei eventuale carente de calciu si/sau a carentei de vitamina D.

Medicul are la dispozitia sa un mare numar de medicamente eficace. Insa pentru a fi eficace, aceste medicamente trebuie luate conform posologiei (respectata doza si frecventa prizei).

Medicul poate recomanda, in plus fata de tratamentul medicamentos, respectarea unui regim igieno-dietetic.

Scopul acestor reguli de viata este de a prezerva capitalul osos prin mentinerea unei activitati fizice, un aport suficient de calciu si vitamina D, un nivel de expunere solara adecvat si oprirea fumatului.

Tratamentul fracturilor vertebrale prin compresie

Tratamentul traditional al acestor fracturi include medicamente impotriva durerii, repaus la pat, purtarea unui corset, si, in cazurile severe, chirurgia. Astazi exista doua tratamente chirurgicale considerate eficiente pentru aceste fracturi: vertebroplastia si kyphoplastia. Aceste procedee terapeutice utilizeaza ciment ortopedic care este injectat printr-o metoda miniinvaziva in corpul vertebral fracturat. Dupa ce cimentul se intareste acesta mentine corpul vertebral la inaltimea originala sau mai apropata de cea originala.

Aceasta interventie chirurgicala poate:

  • reface inaltimea corpului vertebral,
  • scade sau elimina durerile determinate de fractura,
  • scade frecventa celorlalte fracturi vertebrale,
  • previne astfel deformarea coloanei in cifoza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu