Existențialismul
Un termen greu de definit și un curent vechi. Ciudat, deoarece majoritatea gînditorilor intelectuali drept existențialiști sunt oameni care neagă că ar fi. Și pentru că doi dintre oamenii, pe care majoritatea îi indică drept primii existențialiști, adică Soren Kierkegaaard și Fredrich Nietzche, au existat înainte de „nașterea” oficială al acestui curent, de aceea sunt denumiți „precursori”, dar sunt studiați și tratați asemenea celorlalți membri de grup.
Toate figurile importante, cum ar fi Jean-Paul Sartre, Martin Heidegger și Albert Camus, neagă implicarea lor în această mișcare, dar toată lumea îi consideră „fundația” curentului.
Termenul a fost folosit prima oara în anul 1943 de către filozoful francez Gabriel Marceal. Sartre a preluat termenul și l-a inclus într-o discuție pe teme existențiale, care a avut loc în Club Maintenant, Paris.
Toate figurile importante, cum ar fi Jean-Paul Sartre, Martin Heidegger și Albert Camus, neagă implicarea lor în această mișcare, dar toată lumea îi consideră „fundația” curentului.
Termenul a fost folosit prima oara în anul 1943 de către filozoful francez Gabriel Marceal. Sartre a preluat termenul și l-a inclus într-o discuție pe teme existențiale, care a avut loc în Club Maintenant, Paris.
Termenul e dificil, dacă nu chiar imposibil de interpretat.
Ce este existențialismul?Nu există un răspuns concret și simplu.
E clar ca pe prim plan stă preocuparea sa față de existenta concretă a individului și a problemelor ce rezultă din subiectivitatea și constiința de sine a omului.
Existențialismul e o deviatie a filosofiei existențiale, termen filosofic introdus de către Fritz Heineman în anul 1929, prin intermediul lucrării sale „Noi cai in filozofie. Spirit, Viata, Existenta”, Fritz a folosit acest termen pentru a descrie suma tuturor miscărilor și curentelor din filosofie, care au ca obiect problema existenței umane.
Ar mai putea fi definit drept reactia individului față de existența umană sau ca manifestarea conceptual-explicită a unei atitudini existențiale.
E clar ca pe prim plan stă preocuparea sa față de existenta concretă a individului și a problemelor ce rezultă din subiectivitatea și constiința de sine a omului.
Existențialismul e o deviatie a filosofiei existențiale, termen filosofic introdus de către Fritz Heineman în anul 1929, prin intermediul lucrării sale „Noi cai in filozofie. Spirit, Viata, Existenta”, Fritz a folosit acest termen pentru a descrie suma tuturor miscărilor și curentelor din filosofie, care au ca obiect problema existenței umane.
Ar mai putea fi definit drept reactia individului față de existența umană sau ca manifestarea conceptual-explicită a unei atitudini existențiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu