marți, 24 martie 2015

Naturalismul


  
          Naturalismul-un realism exacerbat
  Naturalismul este un curent literar ce a luat nastere in Franta intre anii 1860?1880, ca o prelungire exagerata a realismului, raspandit ulterior in toate tarile lumii. Numele curentului deriva de la cuvantul "natura" si dezvaluie amprenta biologicului, a ereditatii, in creionarea personajelor literare, deci, a omului in general.

 Spre deosebire de realism, care trateaza indivizii in mediul lor social, asa cum sunt ei in realitate, naturalismul duce la extrem principiile estetice realiste, dezvaluind aspecte sumbre, macabre, bolnavicioase, chiar dezgustatoare, ale omului ca fiinta biologica, condusa de ereditate, de boala, si nu de ratiune. Pe langa caracterul biologic mostenit, naturalistii considera ca mediul social joaca un rol crucial in dezvoltarea personalitatii umane. Astfel, scriitori naturalisti trateaza personaje precum alcoolicii, criminalii sau persoane imbolnavite psihic si fizic de un mediu social viciat.

Naturalismul preia de la realism tehnica descrierii detaliate in prezentarea cazurile patologice surprinse in operele literare. Pana atunci acest instrument literar fusese utilizat in literatura doar de Balzac, Stendhal si Flaubert. Metoda experimentala are rolul de a descoperi relatiile care leaga un fenomen de cauza lui apropiata.

 Scriitori naturalisti sunt influentati de teoria evolutionista a lui Charles Darwin, din "Originea speciilor", si de fiziologia experimentala a medicului Claude Bernard, in "Introducere la medicina experimentala". Aceasta tendinta literara a fost fondata de scriitorul francez ?mile Zola, care a inceput sa publice scrierile teoretice privind "metoda naturalista" in anul 1866. Acesta a folosit pentru documentare dosarele justitiei, fiziologia omului, crimele, furturile, adulterele, bolile mostenite, originea si istoria unor familii burgheze dintr-un oras de provincie.

Cei mai reprezentantivi scriitori naturalisti in literatura universala sunt: Emile Zola, Guy de Maupassant, A. Daudet, Martin du Gard (Franta) g. Hauptmann (Germaia); Theodor Dreiser (America).



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu