Vă rog...

                                               Vă rog…

Dacă-ar avea părinții ochi să vadă

Și sufletul le-ar fi mereu atent,

În ochii pruncilor cu viață fadă

Ar descifra mesajul cel urgent:

       ,,Vă rog,iubiți-mă inteligent!’’

                          Nu glume,nici minciuni-bomboane amare;

                          Nu vreau bunici și nici televizor;

                          Nu-mi trebuie nici lux,nici îmbuibare;

                          Puțin îmi pasă de trăiesc sau mor

                                    Dar vreau să fiu al vostru,nu al lor!

Eu știu c-aveți profesii elevate,

Că sînteți la curent cu date noi,

C-aveți serviciu ca eu să am de toate.

Dar,fiindcă vă iubesc pe amîndoi

         Vă spun:,,Eu am nevoie doar de voi!’’

                            Aș vrea ca jucărie ochii mamei

                            Nu ochii-ndepărtați ai vreunui unchi.

                            Cînd ne-ntîlnim atrași de glasul foamei

                            Și nu pot sta la tata pe genunchi

                                        Mă simt ca o mlădiță fără trunchi.

Nu vreau să fiu un deget ce acuză

Găsind olarul singur vinovat.

Am gînd curat,și inima refuză

O bombă cu efect întîrziat.

            Vreau să devin un om adevărat!

                               De-aceea vreau părinții mei să vadă,

                               Să aibă sufletul mereu atent.

                               Ca-n ochii mei umbriți de-o viață fadă

                               Să descifreze strigătul urgent:

                                          ,,Vă rog,iubiți-mă inteligent!’’