Ulterior, devenit profesor la Universitatea din Nürnberg, Ohm a adus și alte contribuții la dezvoltarea fizicii, dintre care legea acustică Ohm, propusă în 1843, cunoscută ca teoria sirenelor, și interferența luminii polarizate în cristale (1854) sunt cele mai semnificative.
Printre multe contribuții remarcabile, trebuie menționate definirea cu adevărat științifică a fenomenelor electrocinetice, compararea curentului electric cu debitul unui fluid, a diferenței de potențial ca o diferență de nivelși definirea exactă a sarcinii electrice, a intensității curentului electric și a tensiunii electromotoare.
Georgh Simon Ohm a rămas cunoscut în fizică și datorită faptului că unitatea de măsură a rezistenței electrice îi poartă numele, numindu-se ohm.
Legea lui Ohm sau legea conducției electrice, stabilește legăturile între intensitatea curentului electric (I) dintr-un circuit electric, tensiunea electrică (U) aplicată șirezistența electrică (R) din circuit.
Legea lui Ohm se poate aplica și unei porțiuni de circuit.
Legea lui Ohm se aplică pentru conductori electrici la capetele cărora se aplică tensiuni electrice. Legea lui Ohm spune că într-un circuitintensitatea (I) curentului electric este direct proporțională cu tensiunea aplicată și invers proporțională cu rezistența (R) din circuit. Formula matematică a legii lui Ohm este:
unde:
- I este intensitatea curentului, măsurată în amperi;
- U este tensiunea aplicată, măsurată în volți;
- R este rezistența circuitului, măsurată în ohmi.
Cu alte cuvinte, în cazul unui rezistor a cărui rezistență este constantă, dacă tensiunea crește, intensitatea curentului va crește proportional cu tensiunea și invers. Un astfel de rezistor care respectă fidel legea lui Ohm se numește rezistor ohmic.
Instrumentul pentru măsurarea rezistențelor electrice este ohmmetrul. Rezistența se poate măsura și indirect, măsurând tensiunea și intensitatea și făcând apoi raportul dintre mărimile acestora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu