Cubismul

                                    Cubismul

  Curent artistic inaugurat în Franța, în jurul anului 1907.

 Promotorii săi sunt considerate Picasso și Braque. Imboldul, în demersul lor, li-l dă Cezanne, cu propensiunea sa spre geometrizarea formei, și arta primitivă, în special sculptura negrilor africani.

 Există două faze în evoluția cubismului și lor le corespund două feluri de cubism: analitic și sintetic. La început, obiectul pictat de cubiști nu mai este înfățișat, ca la realiști, dintr-un singur unghi de vedere, ci văzut simultan din mai multe unghiuri, fiind prezentat în consecința cu mai multe fațete. Imaginea este astfel descompusă în forme poliedrice, la inceput mai mari, apoi foarte mici, ca și cînd ar fi prefacută, ca o oglindă în țîndări. În acest stadiu, cubiștii sunt foarte aproape de abstracționism.

 Într-o a doua fază, încearcă să recompună imaginea, să o sintetizeze, de unde așa-zisul cubism sintetic.

 În istoria cubismului tabloul considerat un adevarat cap de serie a fost Domnisoarele din Avignon de Picasso, 1907. Au urmat pînzele celebre ale aceluiași: Femeia cu evantai, Portretul lui Ambroise Vollard, Jucatorul de carti, mai multe nature moarte, peisaje ș.a.

Domnisoarele din Avignon
Pablo Picasso

Portretul lui Ambroise Vollard
Pablo Picasso

Femeia cu evantai
Pablo Picasso, 1908