Ion Hadârcă

Ion Hadârcă (n. 17 august 1949, Sîngerei) este un poet, traducător și om politic din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 1998 și din 2009 până în 2014. Ion Hadârcă a fost fondatorul și primul președinte al Frontului Popular din Moldova (1989—1992), președinte al Partidului Liberal Reformator, președinte fracțiunii parlamentare aPartidului Liberal.

Ion Hadârcă s-a născut la data de 17 august 1949 în comuna Sîngereii Vechi (astăzi orășelul Sîngerei) din județul Bălți. Din anul 1963 a fost membru al ULCT. A debutat ca poet în timpul școlii, publicând în anul 1965 primele versuri în revista "Cultura Moldovei". După absolvirea Școlii medii generale din Sângerei în anul 1966, este angajat la ziarul raional "Calea leninistă".

Între anii 1968–1970 își satisface stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică, după care devine student la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice "Ion Creangă" din Chișinău (1970-1974). În perioada studiilor universitare, își continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar "Luceafărul", poezii care i s-au publicat în ziarele "Tinerimea Moldovei", "Moldova socialistă", "Cultura Moldovei".

Între anii 1974–1978, efectuează studii de doctorat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova și activează în calitate de colaborator. În anul 1977, este consemnată apariția primei plachete de versuri a lui Ion Hadârcă, "Zilele" (în colecția "Debut", sub numărul 19/1979), în prefața căreia criticul literar Mihai Cimpoi remarca: "Nu poetul alege temele, ci temele îl aleg pe poet, după cum nu poetul are de căutat dimensiunea temporală, cărei este predestinat, ci Prezentul l-a încadrat organic în sine". Pentru acest volum, i-a fost decernat Premiul "Boris Glăvan" al tineretului din RSS Molovenească.

În anul 1978, devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Este autorul selecției pentru antologia de poezii, poeme și eseuri Fața pâinii în anul 1979, urmând o a doua ediție în anul 1985.

În perioada 1978-1981, Ion Hadârcă lucrează în calitate de redactor, apoi șef de secție la Editura Literatura artistică din Chișinău. Demisionează de la editură în anul 1981 din motive ideologice, neîmpărtășind politica cenzurii oficiale, care se înăsprise mult în perioada tipăririi în Occident a romanelor lui Soljenițîn și a activizării mișcării disidente "Solidaritatea" din Polonia. Timp de doi ani nu este angajat nicăieri.

În anul 1983 este numit director al cenaclului literar "Luceafărul" de pe lângă revista "Tinerimea Moldovei". Apoi, după doi ani, i se oferă conducerea secției de Literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor din Moldova. La Plenara din 18-19 mai 1987 este ales membru al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, precum și secretar al Comitetului de conducere, ulterior – al biroului organizației de partid al breslei scriitoricești.

Începând din anul 1992, Ion Hadârcă îndeplinește funcția de președinte al cenaclului Mihai Eminescu de la Biblioteca Publică “O.Ghibu” din Chișinău.

Ion Hadârcă s-a remarcat și ca traducător, publicând următoarele traduceri: volumul de versuri Trestia dulce de Mirta Agirre (1981), Curcubeul turkmen de I. Pirkuliev (1984), basmul Daruri înțelepte de Samuil Marșak (1986), poezii scrise de scriitorii ruși Aleksandr Pușkin, Iuri Lermontov, Velimir Hlebnikov, Serghei Esenin, Evgheni Evtușenko (1986-1987), volumul Versuri de Ivan Draci (1989), volumul Poem în aquaforte de Federico Mayor (1998), „Demonul meu” de M. Lermontov (2006).

În anul 1974 devine membru PCUS.

Începând din anul 1988, poetul Ion Hadârcă se angajează în mișcarea de eliberare națională, de trezire a conștiinței de neam a românilor basarabeni. Este fondatorul și primul președinte al Frontului Popular–Creștin din Moldova (1989–1992).

În anul 1989, este ales în funcția de deputat al poporului în Parlamentul U.R.S.S. În anul 1990, este ales din nou ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova în prima sa legislatură democratică și deține funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului.

La 28 ianuarie 1993, președintele Parlamentului Republicii Moldova, Alexandru Moșanu, vicepreședintele Ion Hadârcă, președintele Comisiei pentru mass-media Valeriu Matei și președintele Comisiei de relații externe Vasile Nedelciuc și-au prezentat în mod surprinzător demisia din funcțiile respective, motivându-și gestul prin dorința de a preveni opinia publică „asupra pericolului restaurării depline a regimului totalitar în Republica Moldova”. Demisia nu a fost coordonată nici la nivelul conducerii FPCD, nici în cadrul grupului parlamentar.

În anul 1994, Ion Hadârcă este reales deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În perioada 1 ianuarie 1996 - 22 iunie 1998, a fost membru supleant în delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

În anii 1998—2008 nu a participat în activitatea politică. Din 2008 până în 2010 este vicepreședinte, iar din 2010 până în 2013 este prim-vicepreședinte a Partidului Liberal.

Din anul 2009 este deputat de pe listele Partidului Liberal și președinte fracțiunii parlamentare PL.

La 12 aprilie 2013 Ion Hadârcă împreună cu 30 de membri ai Partidului Liberal (PL) s-a reunit în Consiliul de Reformare al Partidului Liberal (CRPL) și cere înlocuirea lui Mihai Ghimpu cu Dorin Chirtoacă în fruntea PL-ului.

La 13 aprilie 2013 Ion Hadârcă, alături de alți 4 deputați liberali-reformatori, a fost exclus din Partidul Liberal de către Consiliul Republican al PL.

La 30 mai 2013 Ion Hadârcă, ca președinte fracțiunii parlamentare PL, a semnat acordul de constituire a Coaliției pentru Guvernare Pro-Europeană împreună cu liderul PLDM,Vladimir Filat și liderul PDM Marian Lupu.

La 15 decembrie 2013, la Congresul de Constiuire al Partidului Liberal Reformator Ion Hadârcă a fost ales președinte al Partidului Liberal Reformator.

Pe lângă limba română, Ion Hadârcă mai vorbește limbile engleză și rusă.