Cămășile...

Cămășile

A fost război. Ecoul lui Şi-acum mai este viu. Cămăşi mai vechi, mai noi Amară amintire de la fiu. De-atâtea ori fiind Pe la izvor spălate S-a ros de-acum uzorul Şi, alb, bumbacul S-a rărit in spate Şi nu le-a îmbrăcat de mult Feciorul. Cămăşi mai vechi, mai noi A fost război. Ci maica lui De ani prea lungi de-a rândul Tot vine la izvoare: Ea şi gândul. Şi iar luând cămăşile în poală, De cum ajunge sâmbăta, Le spală. Căci mâine Fac băieţii horă-n sat, Şi fete multe-s: Câte-n flori albine. Şi-atunci băiatul ei, cel drag băiat, Cu ce se-mbracă, bunul, Dacă vine?