de Nichita Stănescu
Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
.jpg)
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu