Toleranța în societate-Ed.civică

 Pentru fiecare, toleranța are altă valoare și altă semnificație. Pentru mine, este capacitatea de a accepta opinii diferite, viziuni diferite, stiluri diferite,. Sau a nu te crispa cînd trebuie sa iei masa, de exemplu, cu o persoană de alta orientare sexuală decît tine. Într-un cuvînt, o formă de a accepta diversitatea... iar diversitatea înseamnă viață.

 În privința acestui aspect al vieții, cred că niciodată nu ești desăvîrșit. Poși spune doar că ai ales să mergi pe această cale și să cauți performanța.

 A fi tolerant nu este o calitate  pe care o dobîndești prin educație, cultură și, mai ales, prin antrenament. Uitati-vă la copii cînd se joacă: daca unul încearcă să-i ia altuia jucăria din mînă, se trezește brusc cu un pumn în cap. Toleranța o învață de la părinți, nu o au în sînge.

 Voltaire parcă, spunea că primul om care a preferat să înjure în loc să arunce cu piatra a inventat civilizația.

 Ce are asta de-a face cu mana-gementul?

 Antreprenorii, proprietarii sau managerii de top ajung acolo pentru anumite calități care îi propulsează. Ulterior, li se pare că singurul mod de a face un anume lucru este cel pe care-l știu ei. Și de aici apar conflictele, iar subalternii pleacă. Acum, firesc, se pune întrebarea cît de tolerant ar fi bine sa fie un manager?

 E de bun simț că prea multa toleranță strică. Apoi, este o capcană sa pui problema toleranței numai la manageri. Dar angajații? Nu e nevoie sa fie și ei toleranți? Răspunsul este evident. E întocmai ca atunci cînd ridici un băț de jos: se ridică automat ambele capete. Și toleranța are două capete, nu doar unul singur.

 Dar dacă mizăm pe toleranță, cum stăm atunci cu unitatea de viziune, misiune, scop, obiective etc.? O companie trebuie sa fie ca o armată ordonată, disciplinată.

 Cît de toleranți ar fi bine sa fim? Sincer, nu cred că există un răspuns ideal. Fiecare avem limite și limitări. Una dintre ele este ca nu ne putem nega pe noi înșine, cine suntem. Și lista ar putea continua.

Pînă acum nu am sesizat că toleranța să fi omorît pe cineva. Lipsa ei, da.

 Toleranța în organizații se recunoaște în mai multe feluri: în conversațiile care se poartă, modul în care se adresează oamenii unii altora, tipul de raportare și, nu în ultimul rînd, prin subiectele discutate.

 Lipsa de toleranță se vede în lipsa a ceea ce denumim comunicarea asertivă. Oamenii discută despre alții judecîndu-i sau emitînd sentințe, în loc să discute despre acțiuni, obiective, rezultate.

 Deși nu pare, a fi om este, în general, un lucru foarte dificil!