Ion Augustin Nicolae Rațiu-Istorie

Ion Augustin Nicolae Rațiu(n. 6 iunie 1917, Turda – d. 17 ianuarie 2000, Londra) a fost un politician român, reprezentant al Partidului Național Țărănesc.

A făcut parte din marea familie românească de origine nobiliară Raţiu de Noşlac. A fost fiul lui Ioan Raţiu. A fost căsătorit cu Emilia.

A început şcoala primară la Turda şi a continuat-o la Blaj, unde a urmat şi gimnaziul. Liceul l-a urmat la Cluj până în anul 1847, când s-a întors la Blaj şi s-a înscris la Seminarul Teologic greco-catolic. A studiat Teologia la Budapesta, unde l-a surprins izbucnirea revoluţiei paşoptiste din Ungaria.

A revenit în Transilvania şi în anul 1848 a participat la toate cele trei adunări naţionale româneşti de la Blaj. A fost numit tribun (maior) în Legiunea Auraria et Salinae, condusă de prefectul Simion Balint. A luat parte cu arma în mână la luptele duse în Munţii Apuseni împotriva armatei ungare.

După terminarea revoluţiei paşoptiste şi-a reluat studiile, abandonând însă Teologia şi înscriindu-se la Drept, la Viena. A absolvit facultatea în anul 1854 şi a susţinut doctoratul în anul 1857 la Budapesta. A practicat avocat la Cluj şi laAlba Iulia până în 1860. A deschis ulterior propriul cabinet de avocatură.

A fost ales vicecomite al comitatului Turda, funcţie pe care a deţinut-o până în 1863, când va deveni deputat în Dieta de la Sibiu. A luptat pentru drepturile politice şi naţionale ale românilor din Transilvania. A fost unul dintre semnatarii Pronunciamentului de la Blaj din anul 1868.

A contribuit la fondarea Partidului Naţional Român din Transilvania. Iniţial a adoptat tactica pasivismului faţă de autorităţile austro-ungare, apoi a devenit adept al activismului. A devenit vicepreşedinte şi, ulterior, preşedinte al Partidului Naţional Român. În casa lui Ioan Raţiu s-a discutat problema înfiinţării ASTRA. A fost unul dintre cei mai proeminenţi fruntaşi români care au iniţiat Memorandumul din anul 1892. Maltratată la Turda de către huligani sprijiniţi de autorităţile austro-ungare iritate de atitudinea profund românească exprimată de dr. Ioan Raţiu prin Memorandum, familia sa a fost obligată să plece la Sibiu. Tot din cauza Memorandumului i s-a intentat de către autorităţi un proces în anul 1894, fiind condamnat la închisoare împreună cu ceilalţi memorandişti români. A fost eliberat din închisoare în anul 1895. În timpul procesului din anul 1894 a rostit faimoasa frază „Existenţa unui popor nu se discută, ea se afirmă”.