Moldova-Patria mea!

   Dragă mi-i Moldova,fiindcă aici m-am născut și am crescut.Așa cum este ea,națiunea moldovenească mi-e scumpă ca ochii din cap și am să mă aflu în servciul ei cîte zile voi avea.
   Puterea unui popor,a unui stat,cît și bogăția acestora o reprezintă cetățenii.
   Dacă aceștea sînt devotați poporului lor,sînt onești,solidari,harnici,nu sînt obsedați de egoism și invidie-țara are șanse pentru a prospera.O însemnătate foarte mare o au faptele și gîndurile noastre.
  Trebuie să credem în Dumnezeu,iar fiece acțiune a noastră să fie racordată la valorile cele mai mari:
Bunătate,Liniște,Adevăr,Frăție și Dreptate.Pentru a poseda cu adevărat cuget național și a fi pătrunși de simțul național este nevoie să acumulăm un arsenal impunător de cunoștințe și deprinderi,trebuie să fim receptivi cu semenii noștri,să simțim sufletul Patriei:să ne doară problemele poporului nostru și să ne bucurăm pentru realizările lui.
  Să fim deci demni de faptele mărețe ale strămoșilor noștri,care au scris cu sabie și sînge pagini strălucite în istoria neamului!

  Sînt mîndră de țara mea,Moldova,o țară frumoasă cum nu e alta pe lume.
  Din negura timpului,acest plai a fost considerat de locuitorii săi,un colțișor de rai.Codrii seculari,dealurile,rîurile cu apă curată precum cristalul,sînt tot atîtea motive de mîndrie și bucurie pentru cei care viețuiesc în Moldova.
  Încărcată de o istorie zbuciumată,Moldova este o țară care și-a cîștigat demnitatea prin lupte și războaie.Niciodată nu a cedat în fața dușmanilor ei,iar idealul locuitorilor acestui pămînt a fost neatîrnarea față de orice interes străin.
  Moldova este patria străbunilor mei,dar și locul în care mă simt cel mai bine.
     Pentru mine,Moldova reprezintă și va reprezenta pentru totdeauna Acasă.
  Indiferent de zările spre care mă vor purta pașii,Patria mea,va fi mereu în inima și sufletul meu!

 Moldova este situată în sud-estul Europei,între două țări:Romînia și Ucraina.
Teritoriul acestei țări mici este aproximativ 0,3 la sută din suprafaţa totală a spaţiului european şi constituie 33,843.5 km2. Moldova este printre republicile din fosta Uniune Sovietică. Independenţa ei fost proclamată pe 27 august 1991, în prezent Republica Moldova este membru al ONU, membru al Consiliului Europei, Organizaţiei Mondiale a Comerţului, CSI, OSCE, GUAM, OCEMN.

Privind harta se poate observa că conturul Moldovei este asemănător cu forma unui ciorchine de struguri. Ca și poamei, Republicii Moldova şi poporului său le sunt caracteristice o serie de trăsături similare: moliciune – clima blândă temperat-continentală, suculența – abundența temperamentului sudic și varietatea culorilor naturale. Cea mai mare parte a ţării se întinde pe o suprafaţă situată între râurile Nistru şi Prut, cu toate că Moldova nu dispune de ieșire la mare, ea se află în bazinul Mării Negre. Republica Moldova nu este vizitată de cei care doresc să petreacă timpul în stațiuni, aici vin să admire frumusețea peisajelor, terenurile uimitoare şi, desigur, diverse obiective turistice.
Relieful Republicii Moldova reprezintă un podiș cu dealuri, având o înclinare de la nord-vest spre sud-est, cu o înălţime medie deasupra nivelului mării de 147 m. Rețeaua hidrologică a țării include mai mult de 3000 de râuri mari şi mici, dintre care 10 depăşesc lungimea de 100 km. Particularităţile amplasării geografice, topografia şi climatul contribuie la formarea unor condiții benefice diversității florei și faunei – pe acest teritoriu sunt 5 500 de specii de plante sălbatice şi peste 15 500 de specii de animale. Din punct de vedere al zonelor climaterice, teritoriul Republicii Moldova include trei zone: pădure de foioase, semi-stepă şi stepă. Pădurile acoperă aproximativ 9% din teritoriu. Datorită fertilității solurilor și climei favorabile Moldova este o ţară agrară.  
 Moldova este o țară multietnică. Aici locuiesc moldoveni (64%), ucraineni (14%), ruși (13%) şi cetăţeni de alte naţionalităţi (găgăuzi, bulgari, evrei, greci, turci, romi). Populaţia totală la începutul anului 2010 constituie 3,563,700 de oameni. Reieșind din faptul că Moldova este locuită de diferite naţionalităţi, este de înţeles că aici se vorbește în diferite limbi, deşi în baza Constituţiei, limba oficială este una – cea moldovenească. Limba moldovenească este un dialect al limbii române, și aparţine grupului de limbi romanice, provenind de la limba latină. 
   Dintre locurile de atracţie turistică din Republica Moldova este demn de remarcat ansamblurile monahale, care pe parcursul multor secole au păstrat tradițiile și cultura poporului (Orheiul Vechi, Mănăstirea Curci, Căpriana, Japca), cetățile medievale (Soroca, Bender), rezervaţiile naturale (Codrii, Plaiul Fagului) şi obiectivele culturale din capitală. O altă mândrie remarcabilă a Republicii Moldova este viticultura și vinificația. Vinurile moldoveneşti sunt cunoscute în întreaga lume, prin urmare majoritatea vizitatorilor ţării se grăbesc să guste această băutură specială. Deosebit de populare în acest sens sunt Beciurile din Cricova – un oraș subteran, cu străzi, bulevarde şi stradele, unde se păstrează vinuri pentru toate gusturile, inclusiv o colecţie de milioane de vinuri de epocă. În continuare vom publica informaţii rezumative despre Moldova.                                

 
                   Moldova și cele 7 minuni ale ei

Pestera Criva

In partea de nord-est a Basarabiei, in anul 1959, dupa o explozie produsa in cariera de ghips s-au deschis doua guri, din care tisnește apa. Astfel a fost descoperita o adevarata geoda, una dintre cele mai mari pesteri din lume formata in roci de ghips. Bastinasii au numit-o Cenusareasa. uneori apa izbucnea si mai puternic din adincuri, alteori se potolea. Tractoarele nu reauseau sa scoata camionele, excavatoarele si alte tehnici prinse la fundul carierei. Au fost puse in functiune patru pompe si abia dupa citeva saptamini au reusit sa continue lucrarile de extragere a ghipsului.In anul 1969 un grup de savanti geografi ai Academiei de Stiinte a RM au executat prima patrundere in pestera. Spre regret, argila prea umeda si lipicioasa, cu multe biltoace, au esuat cercetarile. In anul 1977, sectorul de geografie isi reea pozitia, organizind o echipa de 9 studenti. Repartizati in doua grupuri , timp de o luna(15 iulie – 14 august), petrecut au pornit intr-o calatorie subterana. Astfel s-a obtinut harta primelor 10 km ai subteranei. Cele mai mari Sali au fost numite “Sala celor 100 de metri”, “Sala asteptarii”, “Soborul” s.a. Altele au fost numite dupa formele pietrelor cazute sau cristalelor gigante ce se aseamana cu animale. labirinturile din pestera sunt foarte ramificate. Se intilnesc pe alocuri chei.

Majoritatea salilor au plafonul boltit in stil gotic, cu inaltimea de circa 11 metri. latimea tunelurilor este de 30-40m, iar lungimea variaza intre 60 pina la 100m. in Sala asteptarii sunt 11 coloane pe care se sprijina plafonul, dintre care una e spalata la baza si nu ajuge pina la pamint aproape cu un metru. In galerii exista citeva fintini cu apa. Majoritatea plafoanelr si perezilor seamana cu mozaicul, datorita formatiunilor care rezulta din procesul de cristalizare a ghipsului.

Daca luminezi peretii si plafoanele din pestera, care s-au format in decursul a citeva milioane de ani, vei ramine uimit de sclipirea spectrului de cristale. Unele stelute continua sa straluceasca chiar daca stingem felinarul. Cu o lumia verzuie-argintie sclipesc si unele ciuperci ce acopera argilele si toate obiectele lasate aici pentru citeva zile. Salile par a fi construite de aceeasi mina, ina sunt separate in individualitate de niste cascade subterane. Golurile formate in pestera sunt de 3-4 nivele, dintre care cele mai accesibile sunt doar cele doua din mijloc. Nivelul superior alocuri este deteriorat, devenind inaccesibil. Cel inferior este in permanenta umed, persista vaporii de gaze subterane, toxice. De aceea accesibilitatea este limitata. Pestera Cenusareasa de la Criva poate fi utilizata pentru turism, caci ea ocupa locul trei in Europa dupa lungime si grandiozitate si locul sapte in lume printre pesterile din ghips.

Manastirea Hancu

Manastirea Hancu a fost construita pe locul schitului de calugarite in anul 1678 de catre marele stolnic Mihail Hancu dupa dorinta uneia dintre fiicele sale, care a intrat in calugarie cu numele Parascheva. Pina in XVII schitul purta numele de Viadica.
Din cauza navalirilor tatarilor, maicile au fost nevoite sa plece in alta parte, lasand schitul parasit pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. Dupa venirea in Basarabia a ostii rusesti sub comanda feldmaresalului Rumeantev in anii 1770-1772, urmasii familiei Hancu 1-au rugat pe ieromonahul Varlaam de la manastirea Varzaresti sa se ocupe de schitul parasit. Acesta, impreuna cu un grup de monahi veniti cu dansul, aduce in ordine gospodaria, repara chiliile si, in timp, manastirea devine locuinta de monahi. Atat viata launtrica monahala a schitului, cat si gospodaria lui de obste, s-au dezvoltat mult in vremea staretului Dosoftei, bulgar de obarsie. Din vremea lui, anume de la 1836, schitul este considerat manastire. In locul bisericii de lemn, el zideste in 1835 una de piatra cu hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva, iar in 1841 inalta o alta biserica de piatra cu hramul Adormirea Maicii Donmului, ridica corpuri de chilii pentru monahi, aduce apa in manastire si face o multime de imbunatatiri gospodaresti. e la sfarsitul secolului XIX manastirea era cunoscuta sub numele de Hancul-Parascheva.

Pamanturile, averea si edificiile manastirii au fost nationalizate in 1944, iar in 1956 manastirea a fost inchisa si calugarii au fost alungati. In prima vara anului 1992 la Hancu se inninteaza manastirea de calugarite. La 10 septembrie 1992 a fost inceputa reconstructia manastirii. In anul 1993 au fost finisate lucrarile de reparatie a bisericii de iarna Adormirea Maicii Domnului, care este incadrata intr-un corp al staretiei, zidit in 1841. Tot atunci, ea a fost pictata, provizoriu, si sfintita. In 1998 interiorul bisericii a fost repictat.
Biserica de vara Sfanta Cuvioasa Parascheva a fost construita in anul 1835 si reparata abia in 1996.

Cetatea Soroca

Se gaseste in mijlocul orasului Soroca, la circa 160km spre nord de Chisinau. In perioada medievala cetatea Soroca facea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea: 4 cetati la Nistru, 2 cetati pe Dunare si 3 cetati in nordul tarii. In asa fel, cu un adevarat “brau de cetati din piatra”, erau protejate hotarele tarii.

Cetatea Soroca a fost construita la trecatoarea peste Nistru pe locul unor fortificatii mai vechi. La 1499, din porunca Voievodului Stefan cel Mare, este inaltata o cetate patrata din lemn pe locul fortaretei genoveze Olihonia (Alciona). Intre anii 1543-1546, in timpul domniei lui Petru Rares, cetatea este rezidita din temelie de piatra, asa cum o vedem si astazi, adica rotunda cu diametrul de 37,5 m si cu cinci bastioane egal departate intre ele. Mesterii au pus la baza calculelor lor legea suprema a armoniei “sectiunea de aur”, fapt care face cetatea unicala printre mostrele de arhitectura defensiva din Europa.
Cetatea Soroca mai este cunoscuta si drept loc unde s-au intrunit ostirile moldovene sub conducerea celebrului om de stat Dimitrie Cantemir si armatele rusesti conduse de tarul Petru I in timpul campaniei de la Prut impotriva ostasilor turci in a. 1711.

In cetate au mai fost: Bogdan Hmelnitchi, Timus Hmelnitchi, Alexandru Suvorov s.a.
Fortareata este unicul monument medieval din Moldova, care s-a pastrat asa cum l-au conceput mesterii, iar in bastionul de la intrare exista o biserica mica militara.
Cetatea Soroca este o cetate moldoveneasca din secolul XV, intemeiata de Stefan cel Mare, in fata vadului peste Nistru, pe locul unei vechi fortarete genoveze, Alciona. Cetatea a fost reconstruita ulterior de catre Petru Rares, care a reconstruit zidurile in piatra.

Orheiul Vechi

Complexul muzeal-arheologic Orheiul Vechi este amplasat in valea Rautului, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova. Este unul din principalele obiective turistice din Republica Moldova, candidand pentru includerea in Patrimoniul Mondial UNESCO. Aici poate fi urmarita intreaga istorie ce s-a produs in spatiul Pruto-Nistrean. Aici s-au pastrat ramasitele unei asezari geto-dacice din perioada secolelor VI-V i.e.n. insa au fost descoperite vestigii arheologice cu mult mai vechi, din epoca paleoliticului, adica acum 20-25 mii de ani.

S-au gasit si ramasite ale unei assezari din epoca neoliticului, datata cu mileniile 3-4 inainte de Hristos. La inceputul sec.XIV – sfarsitul sec. XIV Localitatea e cucerita de Hoarda de Aur, care ii schimba numele in Orasul Nou (in araba Shehr al Jedid, in turanica Yanghi Shehr). Din aceasta perioada dateaza cetatea din piatra. Conform unor surse, in perioada 1363-65, Orheiul Vechi a fost resedinta conducatorului Hoardei de Aur, Abdallah han. In ultimul sfert al secolului XIV, tatarii Hoardei de Aur sunt alungati din Orheiul Vechi de moldoveni. Incepe procesul de transformare a orasului oriental in oras moldovenesc. Pe timpul lui Stefan cel Mare, cetatea din piatra este reparata, inzestrata cu artilerie de foc si transformata in resedinta parcalabilor de Orhei. In cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi se delimiteaza cateva constructii monumentale din piatra, care prezinta un interes deosebit, atat din punct de vedre stiintific, cat si din punct de vedere muzeografic. Printre acestea se remarca cinci obiective: cetatea getica, cetatea medievala, feredeul, hanul si biserica. Aici exista, de asemenea, un sir de grote, care strapung malurile stincoase, care pe parcursul istoriei acestea au devenit locasuri sfinte, care sunt clasificate de carte arheolegi in 4 grupe;
– Manastirea Bosie, foarte veche, care a funstionat in sec XV, dar posibil si mai demult.
– Complexul de sub cruce, numit Butuceni, cu o biserica sapata in stinca, care este un unicat arhitectonic, fiin construita dupa niste modele mai vechi.
– Complexul de chilii in patru nivele.
– Complexul calugarilor sihastri sau Chiliile lui Rafail.
Faima complexelor ramine in memoria vizitatorilor ca o adevarata carte deschisa. Datorita maretiei Canionului la orheiul Vechi, soarele nu se grabeste sa rasara, insa spre sfirsitul zilei, se grabeste sa apuna Pe parcursul zilei, Canionul isi schimba culoare de mai multe ori, in dependenta de caderea luminii si gama de culori difera de la un anotimp la altul.

Milestii Mici

Milestii Mici este o localitate situata la 20km la sud de Chisinau, in Raionul Ialoveni, Republica Moldova. Localitatea a devenit faimoasa pentru colectia sa de vinuri (Colectia de Aur). Aceasta a intrat in Cartea Recordurilor ca cea mai mare colectie de vinuri din Europa, cu peste 1,5 milioane de sticle de colectie. In total numarul de sticle prezente in pivnitele de la Milestii Mici depaseste 2 milioane.

Complexul de galerii (pivnite) de la Milestii Mici este la randul sau cel mai mare din lume, intinzandu-se pe aproape 250 km, din care doar 120 km sunt folositi, Pina atunci aici a existat o cariera, de unde se extragea piatra de calcar, folosita la constructii, tot de aici a fost extrasa piatra pentru reconstructia capitalei, de dupa razboi. Vinurile pastrate aici sunt in proportie de 70% vinuri rosii, cu numai 20% vinuri albe si 10% vinuri de desert.

Trei factori primordiali s-au imbinat armonios pentru imbunatatirea si elaborarea produselor vinicole de elita de-a lungul istoriei crearii si fondarii Intreprinderii de Stat Combinatul de Vinuri de Calitate “Milestii Mici”: materie prima de inalta calitate pentru producerea vinurilor, vase tehnologice performante pentru pastrarea vinului, conditii ideale pentru maturarea vinului. Intreprinderea a fost fondata in 1969 ca Sectie de Pastrare a Vinurilorde Marca in componenta sovhozului-fabrica “Moldova”. Primele stocuri de vin au fost aduse aici la sfarsitul anilor 60, iar rezultatele au fost, pur si simplu, impresionante. Umiditatea relativa (85-95%) si temperatura constanta (+12-+14 grade C) sunt conditii ideale care asigura pastrarea si maturarea adecvata a vinurilor sub pamant.
Cantitatile nu prea mari de vin (nu mai mult de 100 mii dal) erau pastrate in budane de stejar si cisterne emailate, in racoarea si linistea solemna a beciurilor de la Milestii Mici.

Cu cat mai mult vinul este pastrat in astfel de conditii, cu atat mai mult isi imbunatateste calitatile sale organoleptice. Timp de mai multe decenii aici se aduc cele mai bune vinuri din Moldova si doar aici devin exceptionale vinuri de colectie si vinuri de calitate superioara. Fiti bineveniti in galeriile vinicole suberane, pentru ca vizitind o data, veti reveni mereu in cautarea vinului visurilor Dumneavoastra pastrat in cea mai mare pivnita din lume.

Manastirea Capriana

Importanta mentiune documentara a manastirii Capriana dateaza din 1429 – un uric prin care Capriana primeste statutul de manastire domneasca din partea domnului Alexandru cel Bun. In acest act lacasul sfant este numit “manastirea de la Vasnovat unde este egumen Chiprian”. Aici se aminteste ca manastirea este ctitoria razesilor din satul Mereni. Avand statutul manastire domneasca, asezamantul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei. Manastirea, care a fost construita la inceput din lemn si a suferit de pe urma navalirii repetate ale tatarilor sau turcilor. Stefan cel Mare este ctitorul bisericii din piatra cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1491 – 1496). In 1542 – 1545, domnitorul Petru Rares a hotarat efectuarea unor ample lucrari de restaurare, dupa cum se consemneaza in cronica lui Grigore Ureche. Intre anii 2003 – 2005, la manastirea Capriana au avut loc ample lucrari de restaurare cu bani de la bugetul statului dar si de la numerosi donatori particulari. De retinut faptul ca regimul comunist a promovat imaginea bisericii tariste, construite in anul 1903, in detrimentul manastirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale romanesti, aidoma cu cea a manastirilor din Nordul Moldovei. Numeroase clipuri si filme prezinta noua constructie tarista, biserica de iarna in stil rusesc, drept manastirea Capriana, fapt cu atat mai condamnabil cu cat adevarata biserica voievodala, aflata la doar cativa zeci de metri de biserica noua, nu este inca renovata si in interior. Regimul comunist al presedintelui Voronin a anuntat incheierea lucrarilor de renovare a complexului monahal cu toate ca lucrarile la adevarata biserica voievodala a lui Stefan cel Mare nu fusesera inca finalizate. Confuzia intre cele doua biserici este mentinuta si astazi in detrimentul ctitoriei voievodale autentice, slujba religioasa nefiind oficiata in biserica lui Stefan cel Mare. Una dintre explicatii consta in faptul ca Mitropolia Moldovei, aflata in subordinea Bisericii Ortodoxe Ruse doreste sa acrediteze ideea unei istorii comune a bisericii ruse si a credintei in Basarabia. Precizam faptul ca in Basarabia exista o Mitropolie a Basarabiei si o Mitropolie a Moldovei, cea din urma fiind subordonata Moscovei.

“Suta de movile”

Amplasament: raionul Rascani, intre satele Branuste si Cobani (raionu Glodeni), ocolul silvic Rascani, Avrameni-Nagornoe, parcelele 32, 65; Petruseni, parcelele 26-31. O multime de movile cu inaltimea de 15-30 m pe terase in apropierea Prutului. Versantul abrupt este impaduirit. Izvoare, mlastini. Monument al naturii. Rezervatia “Suta de movile” e incadrata in etajul de cvercete cu stejar (FD1) cu tipul de statiune: – Deluros de cvercete cu stejar pedunculat, platouri, versanti cu pante mici de bonitate mijlocie si superioara, cenusii edafic mare. Au fost identificate doua tipuri de padure: – Stejaret pe platouri din regiunea de deal de productivitate mijlocie; – Stejaret cu cires de productivitate mijlocie. “O Suta de Movile” prezinta un peisaj de o mare valoare stiintifica si estetica. Unii savanti constata ca “O Suta de Movile” (“Centum Monticuli” dupa Dimitrie Cantemir”) este unicul loc din Europa, unde sunt concentrate intr-un numar atat de mare recife submarine ale Marii Mediteraneene – bazin de apa tertiar, ce acoperea pe atunci teritoriul de azi al Republicii Moldova cu vreo 20 de milioane de ani in urma. Alti savanti considera ca movilele s-au format datorita alunecarilor de teren si prabusirilor. Acest peisaj unical este situat pe versantul vaii Prutului, la sud-sud-est de satele Braniste si Avrameni din jud.Balti. “O Suta de Movile” are o lungime de 8 km si o latime de 2,3-1,7 km, iar originalitatea lui este imprimata de multimea microformelor de relief – peste 3500 de movile, cu precadere alungite, pronuntate, cu pante abrupte si inaltimi de la 1-3 m pana la 30 m (“Movila Tiganului”). Peisajul cuprinde 6 terase ale Prutului, marcate de la altitudinea de 50-60 m a luncii pana la 160-170 m a versantului si se desfasoara pe o suprafata de cca 1600 ha. fasiile dintre randurile de movile sunt slab valuroase. Movilele si randurile formate de ele sunt paralele cu lunca Prutului. “Se spune ca aici au avut loc batalii crancene pe acest imens camp. Biruitorii si-au ingropat eroii, ridicand aceste movile: pentru cei de rand – mai mici, pentru capetenii – mai mari”.