Iluminismul-Limba și literatura romînă

                          Iluminismul-un context al emancipării omului prin cultură
  Iluminismul este o mişcare ideologicã şi filozoficã, cu importante consecinţe culturale, sociale şi politice, caracterizatã printr-un vãdit cult al raţiunii, ştiinţei şi umanismului, manifestat în întreaga Europã a secolului al XVIII-lea. Prin iluminism se atacã fundamentele absolutismului în viaţa politicã, pe cele ale dogmatismului în ştiinţã şi religie, introducându-se o perspectivã mai criticã şi sistematicã, în ciuda mecanicismului sãu uşor rudimentar, care cautã sã articuleze toate cunoştinţele despre lume şi societate într-o singurã construcţie echilibratã şi sinteticã.

  Noua ideologie oglindeste nãzuinţele forţelor sociale dornice de progres, potrivnice vechilor rânduieli. Ideile iluministe vor patrunde cãtre sfârşitul veacului şi în ţãrile române: prin filiera italo-austriacã în Transilvania, unde cãrturarii vin în contact cu varianta preocupatã de rolul educaţiei, de rãspandirea cãrţilor, de întemeierea şcolilor publice şi prin filiera greacã sau rusã în Ţara Romaneascã şi Moldova, unde se dezvoltã o apropiere faţã de iluminismul francez de facturã preponderent filozoficã. Generic cunoscut sub denumirea de Şcoala Ardeleanã, reprezentat mai ales de filologi şi istorici, dar şi prin unicul mare scriitor al epocii, Ioan Budai-Deleanu, iluminismul transilvan a avut rolul de a resuscita spiritul national. Fundamentele revendicãrilor seculare ale naţiunii române sunt induse de ideile dreptului natural, contractului social bazat pe egalitate, libertate individualã şi suveranitate nationala.
  Curentul a modificat doctrinele politice şi gândirea tradiţionalã despre poziţia omului în univers, dar “viaţa culturalã şi intelectualã româneascã a avut o dinamicã proprie”prin se care se contureazã o direcţie specificã a iluminismului european in principate.
Ideile iluministe sunt artistic sintetizate în Ţiganiada lui Deleanu, epopee eroi-comico-satirica, în care poetul exploreazã diversele conflicte generate de mentalitãtile unei colectivitãţi umane incompatibile cu organizarea socialã, refractare sacrificiului pentru o cauzã îndepartatã. Dupa modelul clasic francez, Budai-Deleanu satirizeazã societatea feudalã cu toate instituţiile şi defectele ei morale, fixând trãsaturile umane într-o viziune caricaturizanta, şi demonstreazã totodatã virtuţile poetice ale limbii române.