Clasicismul este un curent literar-artistic ce apare în Franţa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea şi se dezvoltă în perioada dintre secolele XVII-XVIII. Clasicismul pledează pentru valorificarea antichităţii şi este caracterizat, în special, prin respectul pentru antichitate.
În formarea esteticii clasiciste distingem trei perioade importante:
- 1. Perioada Renaşterii franceze ce cuprinde a II-a jum. a secolului al XVI-lea. Ideea generală a esteticii clasiciste este cea a imitaşiilor antichităţii.
- 2. Cuprinde perioada dintre anii 1600-1660 şi înlocuieşte imporrtanţa primordială a imitaţiilor cu primatul regulelor.
- Perioada 1636-1711 şi e remarcată prin apariţa satirelor lui Boileau.
În Franţa principalii reprezentanţi ai clasicismului sînt: Pierre Corneille, Jean Racine, Jean Baptiste Poquelin-Molière, La Fontaine, Jean de la Bruyère, Boileau.
O caracteristică generală a clasicismului am putea-o face prin intermediul viziunii scriitorului francez André Gide, care spunea că: “Adevăratul clasicism nu este rezultatul unei constrîngeri din afară, aceasta rămîne artificială şi nu produce decît opere academice. Mi se pare că acele calităţi pe care obişnuim să le denumim clasice sînt mai cu seamă calităţi morale şi îmi place să consider clasicismul ca un buchet armonios de calităţi dintre care prima este modestia.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu