Ție,femeie!

     

Femeia Moldovei,a noastră comoară

Cu inima clopot,cu chipul vioară.

Tu mîndră-ntre mîndre și zînă-ntre zîne

Pășești cu credință spre ziua de mîine.

Femeia Moldovei,a Patriei floare

Cu rodul în muncă și în sărbătoare,

Cu mîinile tale-izvor de avuție

Ne faci tot meleagul vestit pe vecie.

Ți-e vocea ca mierea,cînd crești copilașii

Și arma ți-e limba în luptă cu lașii.

Ca gingașa soață,ca mama cea bună,

Ostași dîrzi ai păcii,tu ești și tribună.

Slăvit deci să-ți fie și graiul,și brațul,

Și viața să-ți fie mereu dimineață!

Fecioara planetei,și-a bolții senine

Copiii și țara sînt mîndri de tine.